Ce ar spune copilul care ai fost despre adultul care ai devenit?

Cum poate psihologia sa te ajute sa transformi realitati complicate in cuvinte simple si sa dai sens lucrurilor care ti se intampla.

Când ești mic, universul tău este modelat de părinți. Ei reprezintă modelul de interacțiune cu lumea din jur. Ceea ce îi vezi că fac, felul în care reacționează, atitudinea pe care o au față de diverse lucruri, persoane sau idei, îți vor forma setul de valori, după care îți vei ghida întreaga viață. Atunci când ești copil, nu există adevăr mai absolut decât cel pe care îl auzi din gura părinților. Imagini ale lor îți rămân întipărite, iar o dată cu trecerea anilor, începi să le copiezi uneori chiar fără să realizezi.

Anii adolescenței sunt dedicați răzvrătirii împotriva acestor valori. Tot ce nu îți place, contești. Blamezi fără milă, convins fiind că de fapt tu ești cel care descoperă acum lumea pentru prima dată. Și așa și e, din perspectiva ta. Anii revoltei trec și îți dai seama că te întorci la valorile inițiale. Tot ceea ce ai văzut, ai învățat ca și copil e acolo și se manifestă. Percepi lumea altfel, prin prisma propriilor experiențe, însă tinzi să le categorizezi uneori după reguli nescrise, uneori chiar aparent ciudate. Faci ceva ce crezi că ți-ai dorit să faci și te trezești în mijlocul evenimentului cu sentimentul că ceea ce faci e greșit. Nu înțelegi de ce.

Când ești mic, viața e simplă. Există lucruri bune și lucruri rele. Copii cu care vrei să te joci și copii cu care nu vrei să te joci. Și nimeni nu te poate obliga. Există lucruri pe care îți place să le faci și altele pe care nu îți place să le faci. Ai cel puțin jumătate de zi în care să le faci pe cele care îți plac. Și poți să ieși afară, să te joci și să te urci în copaci. Să îți imaginezi că zmeurișul e castelul tău și tu ești regele. Să ieși iarna în zăpadă și să faci îngerași.

Te-ai întrebat vreodată de ce uneori pur și simplu vrei să mănânci gris cu lapte sau să bei cacao?

Îți amintești cum priveai adulții atunci când erai copil? În secret îți doreai să fii și tu mare, să te îmbraci frumos și să mergi la petreceri cu alți oameni mari. Să mergi la servici în fiecare zi, să faci lucruri importante, să îți sune mereu telefonul și să te culci la ce oră vrei tu fără să superi pe nimeni.

Acum gândește-te cum arată aceste vise împlinite. Ești fericit cu viața ta așa? Oare copilul de ieri ar fi mulțumit cu adultul de azi? Nu te-ai gândit că nu vei mai ieși să faci îngerași în zăpadă, nu?

Oare ce l-ar face fericit pe copilul din tine astăzi?



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *