Invierea Logosului: Jordan Peterson Transcript

Traducere de Jane Arvine

Voi incepe cu o ipoteza. Am petrecut foarte mult timp gandindu-ma la simbolismul religios si la arhetipuri, dar este o problema aici si anume lipsa concretului. Sa te gandesti la idealul suprem ca fiind ceva simbolic, se indeparteaza de realitate si acesta este un motiv partial pentru care Logosul in crestinism reprezinta doua concepte in acelasi timp. Mi-a luat mult timp sa ajung la aceasta concluzie.

Am fost ghidat in incercarile mele sa-l inteleg pe Carl Jung, care a fost o persoana cu adevarat remarcabila si probabil crestin ortodox in convingerile sale de baza, as putea spune. A vorbit despre Logos ca acel ceva ce a existat dinaintea timpului si acesta este un mod aparte de a privi lucrurile. Ideea esentiala este ca, asa cum Jonathan a subliniat , este ceva din constient care aduce existenta din potentialul haotic. Intelegi ce inseamna asta pentru ca daca privesti viitorul si te privesti pe tine, stii ca te confrunti cu un potential si toata lumea va spune asta. Va spune: “Nu traiesti conform potentialului tau”, iar potentialul este un lucru foarte ciudat pentru ca nu exista inca, asa ca dupa regulile stiintei moderne nu este ceva ce detine vreo realitate, insa toata lumea stie cu exactitate ce inseamna. Totul din jurul tau este plin de potential pentru ca interactionezi cu el si aduci lucruri noi din acesta.

Si stii asta si poti sa fii blamat pentru incapacitatea ta de a o face, te blamezi si singur pentru ca nu ai reusit sa o faci, pentru ca te trezesti la 3 dimineata si te torturezi cu inabilitatea ta de a scoate potentialul din tine si asta iti bantuie sufletul. Este ca un iad, iar motivul pentru care este asa este pentru ca este ca din iad. Daca nu scoti potentialul din tine si din jurul tau, atunci lumea chiar se transforma in iad pentru ca asta este tendinta ei oricum. Nu am dus lipsa de asemenea dovezi in ultimii 100 de ani.

Face parte din doctrina crestina invatatura ca la inceputul timpului Logosul lui Yahweh lucra asupra potentialului si scotea din el lumea locuibila, ordonata si a fost perfecta. Intr-un fel ciudat era paradisul in care Adam si Eva au fost pusi, iar acest paradis era o gradina ingradita, un loc bine udat. Aceasta gradina ingradita este un loc al ordinii si haosului, cultura si natura, iar asta este pentru ca oamenii locuiesc intr-o gradina a culturii si naturii. Acesta este mediul nostru inconjurator. Daca aceste doua aspecte sunt in echilibru, atunci in interiorul gradinii toata lumea poate inflori.

Fiintele umane sunt in principiu facute dupa chipul acelui Logos, de aceea putem aduce existenta lucrurilor prin cuvant, ceea ce si facem. Cand vorbesti adevar, atunci creezi paradis prin cuvant, iar cand vorbesti minciuna, aduci iadul in existenta, iar acesta este adevarul. Asta inseamna ca orice decizie iei, decizi pentru tine si pentru ceilalti indiferent ca vei balansa lumea putin mai mult spre iad sau putin mai mult spre rai. Aceasta este povara existentei tale si a alegerilor pe care le faci in timp ce treci prin viata, iar fuga de aceasta sta la baza nihilismului postmodern si la baza fugii in certitudini totalitare de idolatrie.

Nimic din acestea nu este fictiune pentru ca am vazut cu totii consecintele. Jonathan a spus, citez – nu tin minte sursa – ca nu poate exista poezie dupa Auschwitz, dar asta este gresit, poezia trebuie sa fie despre Auschwitz. Lectia in urma Auschwitzului a fost “niciodata sa nu se mai repete”. Ca sa fim corecti, nu poti decide ca ceva sa nu se mai repete decat daca intelegi acel ceva. Felul in care poti intelege este ca pacatele mici ale individului culmineaza in marile pacate ale statului. Cand iti pui intrebarea de ce se petrec lucruri groaznice in lume, raspunsul este simplu. Raspunsul este pentru ca nu esti suficient de bun. Si pentru ca nu vorbesti adevarul si stii asta.

Jonathan a spus ceva care mi s-a parut foarte interesant. Este ceva la care m-am gandit, dar despre care nu am vorbit cu el. Ce se intampla pe masura ce te apropii de adevar? Raspunsul este ca totul se uneste. Chiar acesta este raspunsul. Totul se uneste. Este si un element sexual in asta pentru ca bineinteles, cel mai mare element al extazului sexual este uniunea. In jurul cuiva care spune adevarul, totul se uneste, iar acesta este potentialul destin al lumii. Este ceva la care poti participa. Este chemarea catre aventura cea mai mare. Poti aduce ceva asemanator paradisului prin spunerea adevarului. Poti incepe in viata proprie si in viata familiei tale, iar membrii familiei sunt oameni pe care ii iubesti, asa ca de ce sa nu le vorbesti adevarul? Ca sa ii protejezi de realitate? Nu poti proteja pe nimeni de realitate. Realitatea este pur si simplu. Interactionezi cu ea in termenii ei si poti face asta infruntand-o direct si nu ferindu-te din calea provocarii.

Am petrecut mult timp incercand sa inteleg Predica de pe Munte. Este un document foarte interesant. O sa iti spun ce cred ca inseamna. Se refera la: conceptualizeaza cel mai mare bine posibil. Ai putea considera ca acesta este cel mai mare bine pentru tine si cel mai mare bine pentru familia pe care o iubesti, cel mai mare bine pentru familie in stat, cel mai mare bine pentru stat in lume. Acesta ar fi cel mai mare bine potential. Tinteste asta, chiar daca nu stii cum. Tinteste acolo. Doreste-ti asta. Si apoi spune adevarul.

Este o aventura pentru ca nu stii ce se va intampla. Nu aici nici o ideea, pentru ca daca tratezi lucurile ca fiind instrumente, daca tratezi oamenii ca fiind instrumente, ii folosesti drept unelte pentru propria dorinta, iar problema cu asta este: ce cunosti despre ceea ce iti doresti? Multe din lucrurile pe care le urmaresti se vor dovedi goale, fara fond. Ei bine, ce se intampla daca doar spui adevarul? Lumea se va revela in jurul tau in feluri foarte ciudate si misterioase si nu este nimic mai incitant ca asta si poate este suficient de incitant incat suferinta existentei s-ar rascumpara prin aceasta aventura. Aceasta este chemarea, chemarea vestica ca individului: suferinta existentei poate fi rascumparata prin adevar. Aceasta nu este o regula, o supozitie la care sa aderi ca un cetatean bun; este felul corect de a trece prin lumea asta groaznica fara sa o inrautatesti mai mult decat este deja si cu posibilitatea de a o face mai buna. Nu exista o posibilitate mai incitanta decat asta si nici o cerinta mai importanta din punct de vedere moral.

Ideea e ca toata lumea cunoaste acest lucru. Stii ca daca minti conform proprii tale perceptii asupra adevarului este ceva cu adevarat rusinos si umilitor in asta si stii ca raneste oameni. Te gandesti, ei bine, de ce faci asta in ciuda a tot ce stii, iar in parte o faci pentru ca este usor, iar pe de alta parte pentru ca este o parte schimonosita, oribila si demonica a sufletului tau care este mai mult decat bucuroasa daca o parte din ceea ce faci este sa inrautatesti totul numai ca sa platesti pentru pacatul de a exista. As spune ca e cazul sa ne oprim din a face asta si sa vedem ce putem face in momentul in care ne adunam, pentru ca oamenii sunt fiinte remarcabile.

Am ridicat o civilizatie uimitoare, lucrand la ea cu jumatate de norma. E ca si cand 55% din umanitate, intr-o zi buna, lucreaza sa imbunatateasca lucrurile, iar 45% lucreaza ca sa le inrautateasca. Te intrebi ce se va intampla daca cu totii ne-am decide sa facem lucrurile mai bune. Este atat de simplu: incepe unde este, fa lucrurile din jurul tau mai bune. Unde am ajunge? In ce s-ar transforma lumea in jurul unei civilizatii de oameni care cu adevarat incearca sa faca lucrurile mai bune? Pot sa iti spun ca ar fi cazul sa aflam asta cat mai curand pentru ca daca nu incercam selectiv sa facem lucrurile mai bune, date fiind conditiile actuale, totul va deveni cu mult mai rau.

M-am gandit mult timp; m-am intrebat de ce oamenii se gasesc purtati de colo-colo in lipsa de insemnatate. Sunt multe raspunsuri la asta. Este critica la adresa credintei traditionale promovata de oameni geniali precum Friedrich Nietzsche. Acolo apare ideea ca exista basme dupa care oamenii au trait inainte de epoca moderna si ca am evoluat inafara lor, ceea ce ne-a lasat fara inteles, fara scop. Este o consecinta a inevitabilului desfasurat din rationalitate si o mare parte este adevar, dar este si mult neadevar pentru ca am ajuns sa intelegem motivul pentru care atat de multi dintre noi proclama ca viata este fara sens, si anume pentru ca am prefera sa fie fara sens decat sa ne asumam responsabilitatea ei.

Iti poti imagina urmatorul scenariu: imagineaza-ti ca ti s-ar oferi o alegere – si asta pentru ca chiar ti se ofera aceasta alegere – ai putea spune, ei bine, absolut nimic din ceea ce faci nu conteaza si cine o sa stie intr-un milion de ani, asa ca poti face orice de la un moment la altul. Nu? Asta este rasplata pentru aceasta perspectiva, faptul ca poti face orice iti doresti de la o clipa la alta si nu vei fi tras la raspundere de catre nimeni, inclusiv de tine insuti, pentru ca ti-ai urmat micul impuls generat de tendintele tale imorale, prostesti, distructive sau de ucidere in masa.

Alternativa este sa presupui ca tot ceea ce faci are sens si tot ceea ce faci are un impact asupra felului in care se desfasoara lumea si sa iti asumi aceasta responsabilitate. Este ceva ce – si iti vei primi intelesul, cu siguranta, pentru ca ai o responsabilitate infinita pe care o adopti in aceste conditii. Probabil, drept medicament pentru asta, este cunoasterea ca atunci cand esti pe calea cea dreapta chiar ajuti lumea sa se desfasoare in directia cea mai buna posibila. Ei bine, nu este nimic mai bun ca asta. Daca vrei sa pui ceva contra inevitabilei suferinte a vietii, atunci asta pui: aventura infinita de a incerca sa imbunatatesti lucrurile in orice mod. Si numai Dumnezeu stie unde putem ajunge daca facem asta.

In jurul omului perfect, totul se uneste. Nu cred ca…acolo Logosul infinit care se intinde in timp si spatiu, se poate reuni intr-un individ. Aceasta este povestea crestina. Motivul pentru asta este ca fiecare persoana este apartine unui timp si loc anume. Asta esti tu ca individ, dar in acelasi timp esti si intruparea acestui ceva care s-a manifestat dintotdeauna ca sa cheme haosul intr-o existenta locuibila. Esti simultan aceasta esenta transcendenta, eterna si divina, precum si aceasta cochilie finita in care locuiesti.

Este ca duhul din lampa, nu? Un duh este geniu, si duhul este cineva care poate indeplini trei dorinte magice, dar locuieste si in acest spatiu minuscul. Este aceeasi idee. Ei bine, poti sa te comporti asa in viata ta, si poti transcede asta. Pe masura ce o faci, lucrurile se unesc in jurul tau si totul devine muzical. Acesta este modul corect de a gandi lucrurile. Si totul prinde viata. Te indepartezi de asta pentru ca esti ranchiunos cu privire la structura fundamentala a fiintei tale si nu vrei aceasta responsabilitate. Nici nu e de mirare, pentru ca responsabilitatea este de fapt responsabilitate pentru tot.

Tocmai de aceea parte din povestea crestina spune ca Hristos a luat pacatele lumii asupra Sa si asta pentru ca e fix ceea ce trebuie sa faci ca sa te aduni. Este vina ta. Tot ce nu merge cum trebuie este pentru ca tu nu esti suficient de bun. Ei bine, cine isi doreste asta, nu? Primiti post-modernistii pentru ca lumina si povara, consecintele ca nimic nu are vreun sens, astea sunt un pret mic de platit pentru povara aceea. Ei bine, poate ca nu! Poate ca sensul vietii se regaseste in dorinta ta voluntara de a lua acea povara si de a o duce. Aceasta este notiunea incorporata in ideea Crucii, sa iti iei intreaga cunostiinta constienta a proprii vulnerabilitati, supunerea ta catre tradare, sclavia ta in mainile statului, nebunia si mortalitatea si sa spui: O sa le port voluntar. Este ok. Pot suporta asta.

Mi se pare ca suntem la o intersectie de drumuri. Nu stiu exact de ce. Intotdeauna il intalnesti pe diavol la intersectii, a propos, iar motivul pentru asta este ca intersectia reprezinta alegerea si este mereu o alegere intre bine si rau. Suntem la o intersectie si nu stiu de ce. Poate pentru ca oribilul secol 20 si-a consumat energia si acum noi avem ceva nou in urma lui. Este timpul ca toti sa luam piesele haotice si sa le ducem voluntar prin lume si sa incercam sa spunem adevarul lor ca sa vedem ce se intampla. Te va vindeca, iti va vindeca si corpul, iti va vindeca sufletul, iti va vindeca familia, va vindeca natiunea.  Asta face adevarul si cum ar putea fi altfel? Realitatea este adevarul si cum ne vom adapta la ea fara sa folosim adevarul? Ei bine, problema este ca realitatea este un adevar teribil, dar este cu siguranta posibil ca adevarul teribil sa-si fie medicament.

Cu privire la legatura mea cu Ortodoxia, am o poveste amuzanta sa va spun. Acum 15 ani, pe unul din studentii mei cu care am pastrat legatura de cand am predat la Harvard, l-am ajutat intr-o perioada dificila. Familia lui a fost centrul unei veritabile furtuni de publicitate, o poveste de prima pagina pentru multe luni. Recent mi-a returnat favorul. Insa mi-a sugerat la un moment dat sa zbor la Los Angeles si sa ii oficiez cununia. M-am gandit: “Ei bine, asta este interesant. Nu m-am asteptat la asa ceva.” Prin urmare am gandit: “Daca o sa fac asta, ar fi bine sa am si autorizarea necesara, pentru ca asta este logic.” Si iar am gandit: “Ei bine, cum obtii autorizarea din scurt?” Evident, raspunsul este in mediul online. [Rasete]

Asa ca m-am dus online si m-am inscris. Am putut sa-mi numesc biserica, si asa am si facut. Am o biserica. Sunt singurul ei membru. [Rasete] Se numeste Biserica Sf. Ioachim al Florentei, ceea ce nu e tocmai numele la care te-ai astepta. Imi place tot ce am auzit despre Sfantul Ioachim pentru ca a avut aceasta idee ca sunt trei epoci, ca vor fi trei epoci in civilizatia Vestica, una a Tatalui, adica oarecum a Vechiului Testament si a moralitatii din Vechiul Testament ce are de-a face cu respectarea legilor; epoca Fiului, anume epoca Crestina din ultimii 2000 de ani, desigur; apoi a crezut ca ceea ce vine dupa este epoca Sfantului Duh, iar acest Duh Sfant este acest spirit ciudat pe care Hristos l-a lasat ipotetic vorbind in urma ca sa locuiasca in oameni si sa ii ghideze pe calea lor. Am impresia ca tocmai calea morala corecta a fiecarui individ, in concordanta cu ideea ortodoxiei, este aceea de a purta povara individului perfect, sa devenim hristos, ca sa spun asa, sa transcedem mortalitatea si finitul si sa ne unim cu Dumnezeu. M-am gandit, ei bine, este o idee buna, asa ca prin urmare “As putea sa am biserica asta.”

Apoi m-am gandit: “Cine sa fiu in aceasta biserica?” Si m-am gandit ca Papa ar fi cam narcisist sa ma numesc asa. Apoi mi-am zis: “O sa fiu Metropolitan” pentru ca e destul de arhaic si destul de ciudat ca sa fie o gluma buna, asa ca sunt metropolitan al proprii biserici. Are o singura regula, asa ca puteti sa va inscrieti daca vreti. Regula este ca daca devii membru al bisericii mele nu ai voie sa urmezi reguli stupide. [Rasete] Da, este o regula buna pentru ca este de fapt o contra-regula, ceea ce este amuzant, in opinia mea.

In orice caz, m-am dus la Los Angeles si i-am casatorit pe cei doi si sunt casatoriti inca, ceea ce este bine. [Rasete] Da, da. Stiu ca divaghez putin, dar a fost o zi lunga. Am vorbit cu Sam Harris astazi din nou, pentru cei care…. A mers grozav, ha ha ha! [Rasete] Da, chiar a mers. Grozav. Oricum, in fine. Ideea este foarte directa, din punctul meu de vedere. Exista aceasta idee imensa la baza culturii vestice ce a durat mii de ani si poate o perioada infinita inainte de asta ca rasa umana sa o poata formula.

Ideea este: constiinta de sine – anume centrul nostru, sufletul, orice ar fi – ia parte la procesul prin care creatia devine existenta si facem asta prin Logos, care este capacitatea noastra de a gandi si a spune cuvinte si a participa la dialog, dar mai important de atat, de a o face in adevar si in masura in care putem sa o facem in adevar, aducem paradisul in noi mai degraba decat iadul. Am impresia ca asta este cat se poate de apropiat realitatii obiective….Desi nu este chiar obiectiva, este mai mult decat realitate obiectiva; este un fel de meta-realitate. Este cel mai profund adevar pe care il vei intalni.

Ce este minunat este ca poti testa asta daca vrei. Stii, incepi prin a decide ca nu vei mai minti, pentru ca cum altfel vei spune adevarul? Ca sa vezi, nu stii ce este adevarul, dar stii sigur cand minti si stii cum sa nu mai faci asta. Asa ca eu spun sa incerci sa nu mai minti si vezi ce se intampla. Incearca timp de un an. Nu o sa mai poti minti despre nimic dupa aceea.

Asta inseamna si ca nu mai poti face lucruri despre care ti-ar fi teama sa vorbesti, pentru ca daca vei spune adevarul, trebuie sa spui adevarul despre ceea ce faci si daca faci lucruri demne de ocara, atunci nu poti spune tuturor despre ele, ceea ce duce la faptul ca nu te poti comporta intr-un fel despre care nu poti vorbi sincer. Incearca! O sa afli, in primul rand, ca esti atat de plin de minciuna si iluzie incat nu o sa-ti vina sa crezi.

Cand am inceput sa fac asta acum 30 de ani, aproape m-a innebunit pentru ca m-am divizat in doua persoane, ca sa zic asa. O persoana vorbea, iar cealalta o privea cum vorbeste. Persoana care vorbea era o papusa, iar cea care privea era persoana corecta. De fiecare data cand persoana vorbitoare spunea ceva, cea care priveste raspundea: “Nu crezi asta. Nu este adevarat. Nu este ideea ta.” Si m-am gandit: Ok, asta nu este bine deloc pentru ca se pare ca 95% din ce vorbesc nu este de la mine sau o spun doar pentru spectacol sau o spun ca sa fiu primata dominanta sau o spun ca sa-mi folosesc limbajul drept instrument pentru a obtine ceea ce vreau sau am furat-o dintr-o carte si nu imi asum meritul, dar o spun. A fost oribil! 95%, serios.

Asa ca am invatat, ca cel putin partial, sa spun numai lucruri care ma fac sa ma simt intreg si asta face parte din intregire: o poti simti, fizic. Daca spui ceva inselator, de miscorezi si te ascunzi. Te face sa te simti umilit si slab. Poti simti slabiciunea. Prin urmare: Nu mai spune lucruri care te slabesc, daca nu vrei sa fii slab. Daca vrei sa fii puternic, nu mai spune lucruri care te fac sa te simti slab. Incearca! Incearca si vezi ce se intampla. Poti testa asta. Intr-un an, lucrurile vor fi diferite pentru tine. In cinci ani, nici nu vei mai fi aceeasi persoana. Numai Dumnezeu stie ce se va intampla intr-un deceniu. Asa ca merita. In plus, nu ai ceva mai bun de facut, pentru ca esti aici, suferind stupid. Ai putea sa faci ceva util cu timpul tau in timp ce astepti sa mori. [Rasete] Si chiar nu este ceva mai interesant ca asta.

Este grozav, pentru ca…in Septembrie anul trecut cand am decis sa fac asta, cand am facut aceste videouri nebunesti care au avut un efect mai mare decat ma asteptam…ei bine, m-am gandit: “Am ceva de spus. De ce nu spun si vad ce se intampla?” Prin urmare cam asta inseamna: Este un mod excelent de a trai. De ce nu spun lucrurile pe care le gandesc si vad ce se intampla? [Rasete] Ei bine, acesta este unul dintre ele, ceea ce este grozav. Adica, e foarte improbabil, nu? Este absolut absurd si ridicol ca sunt aici cu Jonathan, acest tamplar francezo-canadian nebun si cu acestia doi imbracati in rochii de aici. [Rasete] La asta te-ai astepta avand in vedere despre ce am vorbit in ultimul timp.

Asta este foarte improbabil si toate acestea sunt foarte improbabile, iar viata este foarte improbabila. Poate fi absolut magnifica si minunata. Putem face totul sa fie un templu sfant in care sa traim in pace, cautand numai lucruri remarcabile si spectaculare pe care sa le facem si asta fac oamenii in paradis. Stau pur si simplu si viseaza cum paradisul pe care il au poate da nastere unui paradis si mai mare, iar prin imaginatia colectiva pe care o urmarim, care poate fi ceva nelimitat, am putea sa aducem paradisul in realitate. Asta ar trebui sa facem pentru ca alternativa este sa lasam ca totul sa degenereze in haos si iad. Ce-ar fi sa NU facem asta? Ei bine, e de ajuns.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *